Archive for November, 2008

Prima simpla

29 November 08 11:38 am

28 noiembrie…o zi care n-o sa se stearga niciodata din amintirea mea. Este ziua in care am facut prima simpla, adica am zburat prima data singur singurel. Sunt greu de descris emotiile si euforia momentului, dar o sa incerc.

Ziua intr-adevar se arata de la inceput superba. Cer senin, nici urma de nor si vant doar atat cat sa faca lucrurile mai interesante. Am ajuns intr-un suflet la aerodrom pentru ca stiam ca zile de astea nu mai prind asa usor, mai ales acum iarna. Si deja trecusera 2 saptamani de cand nu mai zburasem, asa ca “arsita” era mare.

Avionul era pregatit iar motorul incalzit de elevul de dinaintea mea. Eram fericit ca nu trebuia sa mai trec prin lunga procedura de incalzire si puteam porni imediat la zbor.  Dupa aprobarile necesare, si cu instructorul in dreapta am facut cateva ture de “touch and go”, adica un tur de pista, aterizare si decolare imediat apoi. La a 4-a tura, foarte senin ma intreaba instructorul daca sunt odihnit si mancat. Genunchii au inceput sa-mi tremure. Stiam ce urmeaza sa ma intrebe: “Esti pregatit de simpla?”. Am simtit cum adrenalina imi provoaca un vartej de sentimente pe care in mod ciudat le simteam in stomac. Am zis “Da”.

Am aterizat, iar pe parcursul rularii la capatul pistei Csabi (instructorul) mi-a facut “breefing-ul” cu ce aveam de facut.  L-am rugat de multe ori sa repete instructiunile pentru ca erau momente in care nu mai auzeam nimic.  Am parcat avionul, Csabi a coborat si a luat statia.  Eu vedeam lungul pistei si simteam cum se invarte totul cu mine. Am primit permisiunea de rulaj, apoi cea de decolare. Motorul in plin, avionul se ridica cuminte si brusc m-am trezit in aer. Un val de panica m-a cuprins. Nu e ca si cum ai iesi prima data cu masina singur, daca ceva nu merge bine o lasi pe marginea drumului. Eu eram in aer, nu aveam de ales. Trebuia sa aduc avionul pe roti jos.

Procedurile de decolare si de atingere a inaltimii de tur de pista (700 de picioare) m-au tinut ocupat si cand lucrurile s-au linistit si am simtit avionul cum asculta cuminte de pilotul incepator (si singur) din carlinga, totul s-a transformat in extaz. Este acel sentiment pe care doar un pilot il poate simti. Esti una cu avionul, singur acolo sus, si ZBORI. Aproape ca am simtit o usoara urma de regret cand Csabi m-a informat prin statie ca el este in pozitie la capatul pistei (la T-u) si pot intra in tur de pista. Mi-am anuntat intrarea in tur si am inceput procedurile de aterizare, pe care le repetasem de atatea ori…140km/h, flapsuri, virajul 3, 120km/h, flapsuri la maxim, virajul 4 si alinierea, botul in vant (vant de Sud, urat pentru pilotii din Cluj) simteam avionul cum intra usor pe panta si ma gandeam in sinea mea sa ma lase vantul in pace si sa nu-mi faca o figura chiar acum, cand eram la 200m de T-u. M-a lasat, am ridicat usor botul, avionul s-a asezat cuminte pe rotie din spate, apoi a coborat si botul. ERAM PE PAMANT!!! Am incetinit usor, am intors si l-am luat pe Csabi care ma astepta. Pe fata mi se intiparise un zambet tamp de care nu puteam scapa. Instructorul mi-a confirmat, dupa felicitarile de rigoare, ca n-o sa dispara cel putin 3 zile.

Am parcat avionul, am coborat si am picat instant, pentru ca genunchii nu ma mai ascultau. Nici nu m-am dezmeticit bine, cand am fost luat pe sus, alte maini mi-au dat pantalonii jos si apoi am vazut spinii cum erau aranjati frumos SI ERAU USCATI. Dupa ce m-au tavalit bine chiar ma gandeam ca nu e asa rau, cand unul din colegi (acum eram “coleg” cu pilotii) mi-a zis ca imediat o sa simt. Si intr-adevar, aproape instant mii de ace ma sagetau. Asta asa, ca sa “simt”…

Cam asta a fost cea mai faina experienta din viata mea ca si pilot. Multe se pot intampla apoi, dar se presupune ca deja ai pregatirea necesara sa faci fata multor situatii neprevazute. Simpla insa e speciala, pentru ca totul e inedit. Si cred ca este unul din cele mai frumose teste de curaj si de cunoastere de sine. A trecut doar o zi, dar inca tremur cand ma gandesc la fiecare bucatica din momentul simplei.

Din nou … zborul

19 November 08 1:37 pm

Nu stiu de ce am o presimtire ca pe tema asta o sa mai fie articole destul de multe…:-D . Dar zborul de sambata a fost mai special, din 2 motive. Unul ar fi ca in sfarsit am prins o zi fara ceata pe valea Somesului, ceea ce e lucru rar la vreme de toamna, si al doilea ca mi-am scos la “rodaj” noul Tamron 70-300mm/4-5,6 DI, obiectiv pe care mi-l doream de mult.

IMGP7492
IMGP7516
IMGP7529
IMGP7531

Lumina si vremea au fost superbe, si pentru zbor si pentru fotografii. Despre zbor n-o sa mai zic impresiile, evident ca a fost grozav. Nici obiectivul nu m-a dezamagit, e destul de sharp chiar si dupa 200, contrast bun, singura problema ar fi aberatiile cromatice destul de evidente in zonele de contrast mare, dar este de inteles avand in vedere ca lentilele sunt plastic si nu sticla. Si asta se simte si la greutate, e incredibil de usor (400g). Dar restul calitatilor compenseaza din plin.