Frig, vant, ploaie…ultimul lucru pe care ti-l doresti pe o vreme de asta este sa iesi din casa. Dar mi-era prea pofta de sarmale, iar mirosul de mirodenii si fum de lemne de brad se simtea pana in Cluj, asa ca directia Praid.

Am oprit la salina, ne-am invartit putin prin strafundurile pamantului, si obositi si bine infometati, ne-am pornit spre centrul satului, unde s-a organizat festivalul. Nu am calculat foarte bine distantele, asa ca ne-a luat vreo 30 minute sa ajungem. Nu-i nimic, doar la mancare mergem!

Lume multa si infrigurata, agitatie si ceaune aburinde. Si ca sa fie peisajul complet, s-a pornit si o burnita marunta peste sat.

  Dar se pare ca nu am fost singurii care s-au incumetat sa iasa, chiar presedintele tarii ne-a facut onoarea de a fi printre noi. Si cu ocazia asta am aflat ca Alexandru Mironov este initiatorul acestui festival, ajuns la editia a 14-a.

    Am ajuns cam pe cand sarmalele erau gata si asteptau juriul. Ce mi-a placut mult este ca echipele aveau “strategii” de impresionare: costume populare, mancaruri diverse, tot felul de aranjamente si ornamente si sa nu uitam vinul si tuica de “pruna”.

  Am ramas cu o impresie foarte placuta dupa calatoria de sambata, sa nu mai spunem ca am si mancat pe saturate … sarmale. Atmosfera m-a facut sa uit de vremea rea si noroiul de pe jos.

Categories: Foto